Ottokar al II-lea al Boemiei
Rege al Boemiei
Ottokar al II-lea
Date personale
Născut	cca. 1233 Městec Králové, Republica Cehă
Decedat	26 august 1278 Dürnkrut, Austria
Înmormântat	catedrala Saint Vitus
Părinți	Wenceslaus I of Bohemia[*] Kunigunde of Hohenstaufen[*]
Frați și surori	Vladislaus, Margrave of Moravia[*] Beatrice of Bohemia[*] Agnes of Bohemia[*]
Căsătorit cu	Margaret, Ducesă de Austria, Kunigunda de Slavonia
Copii	Kunigunde of Bohemia[*] Venceslau al II-lea Nicholas I of Bohemia[*] Agnes of Bohemia[*] Elisabeth, daughter of Ottokar II[*] Q11716867[*] Agnes, daughter of Ottokar II[*]
Cetățenie	Austria
Religie	Biserica Romano-Catolică
Ocupație	monarh
Apartenență nobiliară
Titluri	Duce de Austria, Stiria, Carinthia și Carniola
Familie nobiliară	dinastia Přemyslid
Domnie
Domnie	1253 - 1278
Încoronare	1261, Prga
Predecesor	Wenceslaus I al Boemiei
Succesor	Wenceslaus al II-lea al Boemiei
Modifică date / text

Ottokar al II-lea (cehă: Přemysl Otakar II.) (n. cca. 1233 – d. 26 august 1278), supranumit Regele de Fier și de Aur, a fost rege al Boemiei din 1253 până în 1278. A mai fost duce de Austria (1251–1276), Stiria (1260–1276), Carinthia (1269–1276), Carniola (1269–1276) și lord de Pordenone.

Domnia |

Ascensiunea |

Ottokar al II-lea

Ottokar a fost educatat inițial pentru a deveni administrator ecleziastic. Însă, după moartea survenită în 1247 a lui Vladislav, margraf de Moravia, fratele mai mare a lui Ottokar. Astfel, Ottokar devine liderul posesiunilor fratelui său. În acord cu tradiția populară orală, Ottokar a fost profund șocat de moartea fratelui său, nu mai putând concentra atenția asupra politicii, ci doar pe băutură. În 1248, el a fost ademenit de către nobilii nemulțumiți pentru a conduce o revoltă împotriva propriului tată, regele Wenceslaus.
Pe durata revolei, a primit numle "tânărul rege" .

Wenceslaus a reușit să-i înfrângă pe rebeli și să-și închidă propriul fiul^[1].
Tatăl și fiul s-au împăcat pentru a asista la obținerea de către rege a marelui său vecin, Ducatul Austriei. Ducatul a rîmas fără conducător după moartea ducelui Frederic al II-lea în 1246. Wenceslaus, inițial a încercat să dobândească ducatul prin mariajul lui Vladislav cu nepoata fostului duce, Gertrude. Această încercare a eșuat odată cu moartea lui Vladislav și recăsătoria cu Herman al VI-lea, margraf de Baden. Acesta din urmă a fost respins de către nobilii austrieci și nu și-a putut exercita domnia peste Austria. Wenceslaus a profitat după acest pretext pentru a invada Austria în 1250 – conform unor surse, acesta a fost chemat chiar de nobilimea austriacă pentru a restabili ordinea.

Wenceslaus l-a eliberat pe Ottokar foarte curând, ca în 1251 să-l numească margraf al Moraviei și l-a numit, cu aprobarea nobililor austrieci, ca guvernator al Austriei. Ottokar intră în Austria în uralele bine-voitoare ale nobilimii locale. Pentru a-și legitima poziția, Ottokar s-a căsătorit cu sora ducelui Frederic al II-lea, Margaret. Căsătoria lor având loc pe 11 februarie 1252.

În 1253, regele Wenceslaus moare, iar Ottokar îl succede ca rege al Boemiei. După moartea regelui german Conrad al IV-lea survenită în 1254, Ottokar a eșuat în obținerea demnității imperiale pentru el, deoarece a fost ales Richard de Cornwall.

Apogeul |

Teritoriile lui Ottokar la apogeul puterii sale

Amenințat de puterea regională a lui Ottokar, vărul lui Béla al IV-lea, regele Ungariei, l-a contestat pe regele Boemiei. Béla a format o alianță cu ducele Bavariei și a pretins Ducatul Stiriei, componentă a Austriei din 1192. Conflictul a fost remediat cu ajutorul Papei. S-a convenit ca teritorii vaste din Stiria să fie acordate Regatului Ungar, ca lui Ottokar al II-lea să i se recunoască dreptul asupra restului Austriei. Însă, după câțiva ani, conflictul a reînceput, iar Ottokar s-a confruntat pe unguri în iulie 1260 în batălia de la Kressenbrunn. Oastea austro-boemă o înfrânge pe cea maghiară, deși era depășită numeric, iar teritoriile din Stiria și mâna nepoatei regelui Bela al IV-lea, Kuningunda a Slavoniei, vor reveni regelui Boemiei. Curând, Kuningunda va deveni mama urmașului lui Otokar, Wenceslaus al II-lea

Ottokar al II-lea a condus două expediții împotriva vechilor prusaci păgâni, întemeind orașul Königsberg, care va fi capitala Prusiei. În 1269, moștenește Carinthia și parți din Carniola. Revendicările sale sunt din nou contestate de unguri, iar după o nouă victorie împotriva acestora, Ottokar al II-lea devine cel mai puternic principe din tot imperiul.

Sfârșitul domniei |

Sarcofagul lui Ottokar

O nouă alegere pe tronul imperial are loc în 1273, dar Ottokar nu a fost ales din nou. El a refuzat a recunoaște victoria rivalului său, Rudolf de Habsburg, iar l-a îndemnat pe Papa să adopte o politică similară. Printr-o convenție a Reichstagului din Frankfurt din 1274, Rudolf decretează ca toate pământurile imperiale ce au fost pierdute după moartea lui Frederic al II-lea să se reîntoarcă în posesia coroanei imperiale. Acestă hotărâre era defavorabilă pentru Ottokar al II-lea, deaorece trebuia să renunțe la Stiria, Austria și Carintia.

În 1276, Rudolf l-a plasat pe Ottokar sub interdicție imperială și a asediat Viena. Asta l-a obligat pe Ottokar ca în noiembrie 1276 de a semna un nou tratat prin care trebuia să renunțe la toate ducatele sale și să domnească doar asupra Boemiei și Moraviei. Fiul lui Ottokar, Wenceslaus s-a fost logodit cu fiica lui Rudolf, Judith. Pace a fost incomodă pentru Ottokar, care s-a văzut obligat să-și caute aliați și să strângă o armată mare, dar a fost înfrânt de oștile imperiale și maghiare în bătălia de la Marchfeld din 26 august 1278.

A fost succedat la tronul Boemiei de fiul său, Wenceslaus al II-lea.

Note |